Momente emoționante la Pitești. Sute de soldați au depus jurământ pentru România

Monica Vasilescu

România nu mai este de mult o țară căreia să-i juri credință. Totuși, în ciuda aspectelor care o fac susceptibilă din multe puncte de vedere, încă se mai găsesc oameni care să-i facă promisiuni solemne. Cum ar fi militarii. Cu o zi înainte de sărbătorirea Armatei Române, la Pitești s-a desfășurat un ceremonial cu totul impresionant. Sute de tineri emoţionaţi au luat parte la prima lor ceremonie militară, alături de părinţi, bunici și alți apropiați, eveniment în care au depus jurământul de credinţă pentru România. Sentimente de mândrie, dar şi de asumare a unei responsabilităţi enorme au trăit cu toții cei prezenți, când, din vocile sobre ale soldaților s-a auzit jurământul militar: ”Jur credinţă patriei mele, România. Jur să-mi apăr ţara, chiar cu preţul vieţii. Jur să respect constituţia, legile ţării şi regulamentele militare. Aşa să-mi ajute Dumnezeu”.

Ceremonialul, pe lângă simbolistica deosebită pe care o are, este certificarea unui început de carieră și a unui drum în viaţă deloc simplu într-o Românie în care unitatea nu mai este la modă. Chiar și în aceste condiții, în jur de 500 de tineri elevi ai Şcolii de Maiştri Militari şi Subofişeri Basarab I Piteşti au jurat, astăzi, având gânduri bune pentru patrie. Soldatul Elmira Vladu, de exemplu, a decis că valorile pe care le are această carieră o caracterizează, de aceea a ales să poarte haina de militar. ”Este un sistem sigur, un sistem care formează caractere frumoase, care ne oferă oportunitatea de a evolua frumos în carieră și de a fi, pentru țara noastră, un exemplu”, a spus Elmira, un elev care a are aprecieri de la colegii săi și de la comandanți, deși s-a înrolat de puțin timp.

Ceremonia din Piaţa „Vasile Milea”, din Pitești, Argeș, s-a încheiat cu defilarea batalionului de elevi în acordurile muzicii militare ale Fanfarei, sub privirile agere ale oficialilor din conducerea Statului Major al Forţelor Terestre. Viitorii soldați s-au retras la unitate, pentru ei urmând o pregătire temeinică și eficientă, o conectare permanentă la treburile statului,  pentru că nu se știe niciodată când e nevoie ca Armata să fie ultima carte pe care o joacă Naţiunea.