Povești românești la Bruxelles. În plini ani ai tinereții, și-a luat bilet de avion și a plecat, cu o valiză plină cu planuri și speranțe, în Belgia. Cosmin Râță este unul dintre românii care s-au dus departe de România pentru un trai mai bun. Cu multă muncă, dorință de evoluție și mult bun simț, el a reușit să pună pe picioare o afacere durabilă la propriu și la figurat, pe care a pornit-o de la zero și a dus-o la milioane de euro.
Visul banilor câştigaţi muncind cinstit, dar răsplătit echitabil, l-a făcut pe românul nostru să aleagă Bruxelles pentru o carieră prolifică. Cosmin trăiește de 15 ani departe de casă, în civilizație, cu o mentalitate total diferită de a noastră și un mediu de lucru corect și normal.
A început cu demolarea…
Cosmin Râță a lucrat o vreme în construcții, pentru alții. A învățat tot ce se putea în domeniu și nu a trecut mult timp până la depunerea actelor pentru a-și înființa propriul business din meseria pe care o iubește și o respectă. Nu se recomandă ca fiind om de afaceri, antreprenor sau altă denumire pompoasă, ci, simplu: constructor. ”Eu fac această meserie cu drag. Îmi place să spun că lucrez în construcții. Eu sunt constructor și nu spun asta plecând capul. Îmi e drag ce iese din mâna mea și a băieților cu care lucrez”.
Firma sa este acum un brand în Belgia și nu doar acolo, dar să vedem cum a început. ”La mai puțin de un an de când am venit aici, am fost acceptat la universitate. Am avut o dorință deosebită de a învăța limba franceză, pentru că știam doar ”bonjour”, și ” je m’appelle” când am venit aici. Am studiat în limba franceză. Între timp trebuia să muncesc, pentru a-mi plăti studiile și pentru a avea ce să mănânc, să plătesc chiria, iar acea muncă era în construcții. Am făcut demolări și multe alte lucruri. După un timp, eu și fratele meu, prin 2004-2005, am creat o firmă, Roteam se numește, de la Romanian team, care face acoperișuri, hale industriale, hidro și termoizolații. Am avut o colaborare cu o firmă de termoizolații, iar patronul de acolo ne-a dat o oportunitate. A zis: ”sunteți patru băieți tineri, îmi place voi, sunteți serioși, vreau să lucrăm împreună”. Am văzut în acel om, care a avut încredere în noi, oportunitatea noastră. Eram acolo în fiecare zi, cu șefii lor de echipă, iar în pauza lor, de la 12.00, la 12.30, le luam sculele și voiam să învățăm meserie. Văzându-ne atât de tineri și motivați, ne-a încurajat. Eu eram student și mergeam de două-trei ori pe săptămână, dar fratele meu și cu ceilalți băieți continuau să învețe meserie. Acea persoană a devenit mentorul nostru, a fost cu noi în vacanțe, a venit în România, ne-a ajutat să creștem, de la o firmă de patru băieți, în momentul de față cu 40 de angajați, o cifră de afaceri de șase-șapte milioane de euro și am reușit să facem un brand din numele firmei. Suntem o echipă de 40 de români, lucrăm proiecte foarte mari, am făcut o porțiune din Parlamentul European, am lucrat la Residence Palace, la Spitalul Delta Cyrek, mai multe clădiri rezidențiale, școli și altele”, a povestit Cosmin Râță.
Cum să gestionezi o afacere în Belgia
Nimic nu i s-a oferit pe tavă la Bruxelles, dar a găsit ceva foarte important: un sistem incoruptibil, oameni onești și profesioniști în stat și posibilitatea creșterii afacerii într-un cadru corect. ”Dacă vorbesc despre cum să gestionezi o afacere în Belgia, cred că sunt trei elemente cheie prin care noi am reușit să ne diferențiem, să ajungem unde suntem în momentul de față. Sistem, atitudine și un produs. Orice am face fiecare, atât timp cât facem lucrul cu plăcere și îl facem bine atragem oameni de valoare în jur. Aici este unul dintre secretele succesului, dacă vreți, ceea ce faci să faci bine. Nu contează ce faci. Și dacă dai cu mătura trebuie să livrezi ceea ce se așteaptă de la tine, pentru că dacă dai cu mătura bine, o să poți să conduci o firmă care dă cu mătura, o firmă de curățenie etc. Avem 40 de angajați, dar, pe parcursul anilor, am lucrat cu 300-400, pentru a crea această echipă. Pentru noi, cea mai mare provocare a fost să le schimbăm oamenilor mentalitatea din ”las-o că merge așa” în ”a face cum se face”, în a respecta niște standarde, niște lucruri de bun simț, după părerea mea. Aș vrea să vă spun despre atitudinea în afaceri. În antreprenoriat, dacă vrei să ai mai mult de un an de succes, trebuie să renunți la confort, la jobul cu program de la 9 la 5. Eu sunt la birou de la 6.00 dimineață, să văd toate echipele (deși am project manageri, șefi de echipă). În fiecare zi merg și strâng mâna fiecărui muncitor. Pentru ei contează foarte mult. Și pentru mine. Face parte din cultura noastră organizațională. Vin primul și plec ultimul. Pentru a atrage oameni de valoare nu trebuie doar să-i plătești bine, ci să fii om cu ei. Ce își doresc muncitorii? Să fie plătiți conform muncii, să fie plătiți la timp și să simtă că evoluează. Ei, bine, asta le-am oferit oamenilor cu care am lucrat. Același lucru se întâmplă și în relațiile cu clienții. Noi lucrăm și cu statul. Aveam la un moment dat un proiect de 700.000 de euro, cea mai mare comandă de până atunci. Tot așteptam, precum în România, să contribui cu ceva, să mi se ceară ceva pentru obținerea lui… Credeți-mă că de fiecare dată că, în afară de a avea discuții la un restaurant și de a face o chestiune strict simbolică, de a da o sticlă de șampanie, nu am dat niciodată șpagă, nu am intervenit la sistem. Aici, dacă ai un produs ok, dacă respecți caietul de sarcini și toate celelalte criterii, nu sunt probleme. Nu există cuvântul șpagă. Sigur, dacă nu faci dosarul 100%, ești dat la o parte. Asta e puterea sistemului, este incredibil. Într-o altă situație, în urmă cu doi ani, m-am înscris pe un site, am vrut să lucrez la stadioanele din Qatar, iar oamenii m-au acceptat. Au spus că îndeplinim condițiile, avem capacitatea financiară, avem expertiză, resurse umane, referințe bune și așa am fost în misiune diplomatică. Mă întrebam în avion, fiind alături de mulți diplomați: ”is for real?”. Nu există un secret în această reușită, nu a venit nimeni cu ascunzișuri. Ideea e să ne facem treaba și să fim corecți”.
Românii – o nație de oameni descurcăreți
”Când am venit în Belgia, în 2003, dacă auzeam pe cineva vorbind limba română îl opream pe stradă, îmi era drag și dor să vorbesc. Acum… mai întorci capul (râde). În zilele noastre, e o problemă dacă nu auzi vorbind românește pe străzi. Noi, românii, suntem o nație de oameni foarte bătăioși și descurcăreți. Sunt convins că, dacă avem o atitudine corectă, avem ceva de oferit și, nu am niciun fel de dubiu, dacă ne unim forțele, putem să facem o treabă extraordinară oriunde mergem în lume”.
Comentarii recente