Monica Vasilescu
În România sunt câțiva saxofoniști care și-au făcut un nume printre cei mai buni instrumentiști ai lumii. În această categorie intră și Cătălin Milea, saxofonist, compozitor și bandleader, un muzician complet, care a scris numeroase compoziții a făcut muzică pentru trio, quartet, quintet până la ansambluri mari precum orchestra simfonică sau big-band.
Cătălin este, întâi de toate, un om modest dedicat pasiunii sale. Ipostazele în care el poate fi ascultat variază de la duo (Magnets Duo alături de chitaristul Dan Mitrofan), trio, quartet, bigband și orchestra (Bucharest Jazz Orchestra, Romanian Jazz Collective, Big-Band Radio, European Contemporary Orchestra, Orchestra Națională Radio, Imagination Orchestra) A colaborat cu Carlo de Rosa, Eric Revis, Tommy Crane, Nasheet Waits, Anthony Pinciotti, Dick Oatts, Sam Newsome, John Engels, Eugen Gondi, Mircea Tiberian, Cristian Soleanu, Anca Parghel, Johnny Raducanu, Sebastian Burneci, George Dumitriu, Luiza Zan, Garbis Dedeian, Dinu Simon și mulți alții. A putut fi ascultat recent, în Copper’s Pub, locație care a prezentat în concert extraordinar un duet al saxofoniștilor. GIANNI GAGLIARDI (Spania) și CĂTĂLIN MILEA (România), cu titlul SAXOPHONE WIZARDS. Au arătat că nu doar unora le place jazz-ul, concertul fiind ‘sold out’. Cătălin Milea s-a ”duelat” muzical cu Gianni Gagliardi, un muzician care i-a fost coleg la Conservatorul din Amsterdam, după acest concert de excepție în care cei doi au demonstrat că tonul muzicii se dă la saxofon, Milea a acordat un interviu special pentru site-ul Liber în România. Ne-a mărturisit că jazz-ul este un gen muzical accesibil, care nu doar se ascultă, ci se simte şi se trăieşte.
Reporter: Spune-mi, te rog, a cui a fost ideea acestui duel cu saxofoane și cum a fost primit de public?
Cătălin Milea: A mea a fost ideea, am susținut acest gen de concert acum un an în luna noiembrie când am invitat un alt saxofonist spaniol de excepție, Victor Jimenez. ”Saxophone Wizards’ nu este o luptă de ego–uri sau ceva de genul acesta, ci un duel elegant, constructiv.
Reporter: Ce urmează în timpul pe care îl vei petrece în România?
Cătălin Milea: Am fost plecat din țară aproape șase luni, tocmai m-am întors din Mexic, Belize, Columbia. Stau destul de puțin timp în România în această perioadă, de aceea de câte ori vin în țară vreau să mă implic cât mai mult. Un eveniment important se va desfășura la sfârșitul verii, în august, vom face o tabără de jazz și improvizație deschisă atât amatorilor cât și profesioniștilor, aflată deja la a cincea ediție, Imagination Summer Workshops. Până acum ea s-a desfășurat la Sibiu, Sinaia, București, iar anul acesta va fi pe litoralul românesc.
Reporter: Cum arată consumatorul de astfel de muzică?
Cătălin Milea: Simt că publicul este foarte receptiv și cred că deși se spune că publicul care merge la jazz trebuie să fie ‘educat’ în acest sens, nu cred în asta, pentru că muzica o simți. Adică, simți energia oamenilor care cântă. În momentul în care muzica transmisă are un mesaj sincer, nu e nevoie să fii ‘educat’. Uneori, nici muzicienii nu înțeleg unde se duce muzica. Îți asumi niște riscuri în momentul în care improvizezi, că tot ce creăm acum e spontan, e un dialog, când eu îți spun niște lucruri, fără a ști dinainte ce urmează să îți povestesc. Dacă publicul simte energia respectivă, spontaneitatea, interacțiunea și concertul respectiv are calitate și o anumită prestanță, oamenii se bucură, indiferent de vârstă, de nivel social, intelectual sau de meserie.
Reporter: Cum s-a întâmplat în cazul tău să te apropii de saxofon?
Cătălin Milea: Am avut o revelație la un moment dat (pot să-i spun așa) ascultând pentru prima oară jazz la un prieten acasă. A avut loc un moment similar cu un ”deja vu”, ca atunci când nu poți să-ți explici de ce știi că o cunoști pe o persoană sau de ce ai impresia că s-a mai întâmplat chestia aia… am primit cumva mesajul că asta trebuie să fac și, în momentul ăla, m-am apucat de muzică. Aveam 18 ani. Nu făcusem muzică până atunci, eram zero total. Am avut o fascinație pentru saxofon, fascinație înrudită cu obsesia și asta m-a măcinat să studiez, să devin mai bun, să-mi caut profesori, unul dintre ei fiind saxofonistul român de origine armeană Garbis Dedeian. Lucrurile s-au format în timp. Cred că dacă ești pasionat și crezi în ceva, nu contează ce spun alții ‘că nu ești bun’ sau că ’ai început prea târziu’. Lucrurile astea sunt relative. Sunt convins că oamenii sunt foarte capabili de multe, dar cumva trebuie să-și dea drumul pasiunii pe care o au și să creadă în ea.
Reporter: Crezi mai mult în muncă decât în talent?
Cătălin Milea: Cred și în talent dar există e o situație ideală când munca, talentul și pasiunea se întâlnesc. Pentru că poți fi foarte talentat, dar să nu fii pasionat, motivat, pentru că totul îți iese ușor, fără efort prea mare, pentru că nativ ai o anumită lejeritate. Dacă nu ești pasionat atunci nici nu muncești, iar talentul tău nu se dezvoltă la modul ăla… strălucitor. Rămâne undeva la un nivel care stagnează sau fluctuează mai sus sau mai jos, depinde de situație.
Reporter: Ce înseamnă instrumentul ăsta pentru tine?
Cătălin Milea: Primul lucru care mi-a venit în minte a fost să-ți spun că este o țeavă. Este o bucată de metal fără viață… Bineînțeles că țin la saxofon și că investesc în el, îl personalizez, pun suflet în el, dar este o țeavă. Ceea ce iese din el e parte din ceea ce sunt eu, pentru că altfel nu se poate face muzică. Poți să ai cele mai bune instrumente din lume, ele nu vor suna niciodată foarte bine în mâna cuiva care nu știe să le facă să sune bine. Asta n-o spun ca să mă laud, o spun pentru că muzicianul sfințește instrumentul așa cum se spune că ‘omul sfințește locul’. Pentru mine saxofonul este instrumentul prin care simt că pot să mă exprim cel mai bine și prin care pot transmite ‘harul divin’ celor deschiși să îl primească.
Comentarii recente