„Silvia” la Operetă: farmecul unei lumi clasice transpus cu energia de azi a sopranei Rodica Ștefan și a tenorului Octavian Ene

Pe 26 martie, Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” din București a prezentat premiera operetei Silvia, de Emmerich Kálmán, într-o producție regizată de Kerényi Miklós Gábor (KERO), cu Rodica Ștefan și Octavian Ene în rolurile principale. În sală: un public numeros și entuziast. Pe scenă: zeci de soliști, actori și dansatori, o orchestră în formă extraordinară și un spectacol care a fost, de la primul la ultimul act, un tot coerent.

Piesa și istoria ei

Puține lucrări din repertoriul de operetă pot revendica o biografie la fel de bogată precum Prințesa ceardașului, titlul internațional sub care Silvia circulă în afara granițelor românești. Premiera mondială a avut loc pe 17 noiembrie 1915, la Teatrul „Johann Strauss” din Viena, în plin război. Succesul a fost imediat: doi ani mai târziu, în 1917, opereta ajungea pe Broadway, la Teatrul New Amsterdam, sub titlul The Riviera Girl. În 1919, România o primea la Teatrul Modern, cu Virginia Demetrescu în rolul titular. De atunci, titlul românesc Silvia s-a impus definitiv.

Considerată de critică și de public deopotrivă cea mai reușită lucrare a lui Kálmán, opereta a avut: șapte ecranizări cinematografice și un număr considerabil de înregistrări discografice în zeci de limbi atestă o longevitate pe care puține titluri din același gen o pot egala.

Subiectul intitulat inițial „Trăiască dragostea!” urmărește povestea dintre Silvia Vărescu, vedetă a cabaretului Orfeu din Budapesta, și Edwin de Lippert-Weylersheim, ofițer și moștenitor al unei familii aristocratice vieneze. Cei doi se iubesc, însă lumea în care trăiesc le complică în mod sistematic interacțiunea. Edwin are o căsătorie aranjată, există documente compromițătoare, presiunea familiei și a rangului social. Prin toate acestea navighează, cu umor și energie, cuplul comic Boni și Stazi, motorul dramatic al actelor de mijloc și preferații necontestat ai publicului în toate producțiile piesei.

KERO și întoarcerea la „Ion Dacian”

Regizorul Kerényi Miklós Gábor, cunoscut publicului românesc sub numele de scenă KERO, nu e la prima colaborare cu această instituție. El a semnat regia musicalului Romeo și Julieta, care a devenit spectacolul-eveniment al stagiunii 2025, sold-out constant, aplauze în picioare și un tip de rezonanță publică pe care teatrele de repertoriu o obțin rar și nu o uită.

Revenirea lui KERO cu un titlu de operetă clasică reprezintă, în sine, o declarație de intenție. Adaptarea, realizată împreună cu István Kállai, în traducerea lui Ernest Fazakas nu se refugiază în conservatorism și găsește un echilibru funcțional între fidelitate față de material și libertatea de a-l face să respire în fața publicului contemporan.

Producția e generoasă vizual: decorurile lui Csörsz Khell, costumele Fanni Kemenes și Gabrielei Kiss și luminile lui Szilard Somogyi construiesc un univers coerent. Coregrafia lui György Gesler e complexă fără să devină autonomă față de spectacol servește narațiunea și îi susține ritmul în momentele în care muzica singură nu e suficientă.

La pupitru, în seara premierei, Alexandru Ilie a condus Orchestra Teatrului cu precizie și cu o atenție vizibilă față de soliști, iar echilibrul dintre fosă și scenă a fost unul dintre punctele forte ale serii. Corul și Baletul instituției au completat tabloul cu profesionalism și cu o energie care s-a transmis și în sală.

Soprana Rodica Ștefan în rolul Silviei

Distribuția unei premiere contează întotdeauna. Aici, alegerea Rodicăi Ștefan pentru rolul titular s-a dovedit una dintre deciziile care definesc o producție. Soprana a construit un personaj puternic, dar cu o sensibilitate pe care a dozat-o cu atenție, cedând-o publicului exact în momentele în care efectul era maxim.

Tenorul Octavian Ene, un Edwin spectaculos

Octavian Ene a abordat rolul lui Edwin în stilul său aparte și a creat un personaj ușor incomod în propria lume. Artistul are un tip de prezență scenică sigură și a afișat o liniște interioară care a contrastat frumos cu drama lui Edwin. Vocal, partiturile sale au fost susținute cu putere și eleganță. Iar duetele cu Rodica Ștefan au curs cu o naturalețe care nu se obține fără repetiție și fără o înțelegere reală a partenerului de scenă. Cei doi au construit împreună o poveste de iubire credibilă, care a funcționat atât muzical, cât și actoricesc.

Distribuția în ansamblu

Cristina Popa (contesa Stazi), alături de Victor Ion (Boni) au constituit cuplul comic al serii, cu timing precis, energie constantă și un tip de umor care atrage. Au fost, pentru o parte considerabilă a sălii, revelația distribuției. Victor Bucur (Feri von Kerekes), Anton Zidaru (Leopold Maria), Amelia Antoniu (Anhilte), Daniel Găină-Cojuharov (Miska), Dragoș Ioniță (Arnold Schulteis), George Matei (Rohnsdorf) și Alexandru Vasile (Kiss) au completat distribuția deosebită.

La căderea ultimei cortine, KERO a urcat pe scenă alături de distribuție, primind aplauzele publicului generos care nu se grăbea să plece. Radu Petrovici, managerul Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”, a fost, de asemenea, prezent în fața oamenilor, iar în sală s-a aflat și ministrul Culturii, András István Demeter (UDMR).

Operetă în trei acte de Emmerich Kálmán | Libretul: Leo Stein și Bela Jenbach | Adaptarea: István Kállai și Miklós Gábor Kerényi | Traducerea: Ernest Fazakas | Regia: Kerényi Miklós Gábor (KERO) | Coregrafia: György Gesler | Decor: Csörsz Khell | Costume: Fanni Kemenes, Gabriela Kiss | Lumini: Szilard Somogyi | Dirijor: Alexandru Ilie / Constantin Grigore | Dirijor cor: Aurel Muraru | Cu Orchestra, Corul și Baletul Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”