Bucuria Unirii Basarabiei cu România de la 27 martie 1918 se află și acum în inimile celor care știu cu câtă trudă și cu câte riscuri se dau luptele pentru țară. Pentru Simion Gârlea, de exemplu, care știe din experiența sa de pe front ce înseamnă eroismul, jertfa, dar și trădarea, actele de bravie sunt purtate în suflet și marcate ca atare în timp. Domnia sa ține cu sfințenie documentul care atestă unirea Basarabiei cu România pentru a forma România Mare și nu poate uita că această stare a durat timp de 22 de ani, până la 28 iunie 1940, când efectele Unirii au fost anulate. România nu a rezistat și, după 48 de ore, Basarabia a fost ocupată de Armata roșie, iar eroul nostru, basarabean la origini, dar trăitor în Teleorman prin natura destinului, își amintește și acum ecoul radioului care anunța cedarea Basarabiei către Uniunea Sovietică. A numărat recent 74 de ani de când a plecat de acasă, după ce Basarabia a rămas pradă de război ruşilor și ar vrea să trăiască momentul pășirii pe meleagurile natale, având un dor imens de pământul pe care a văzut lumina zilei.
Dincolo de toate aceste trăiri, veteranul de război nu-și poate șterge din minte faptul că, după cel de-al Doilea Război Mondial, continentul a fost divizat și au continuat negocierile nelegitime. Supravieţuitorul Simion Gârlea, care înfruntă și acum, la 99 de ani, demonii celei mai sângeroase bătălii din istoria Armatei Române, bătălia de la Cotul Donului, încă mai speră în clipa ReUnirii Basarabiei cu România, știind că nimic nu se poate împotrivi unei acțiuni căreia i-a venit vremea.
”Unirea Basarabiei cu România este mai mare ca mine cu 158 de zile. Când am auzit la radio că s-a cedat Basarabia, am început să plâng. Și am plâns… Asta nu voi uita niciodată. Mare durere. Basarabia este o populație absolut românească!” – Simion Gârlea
Sursă video: MAI
Comentarii recente