Carmen Dumitrescu
Istoria poate fi acoperită oricând și oricum. Și, în general, ea este scrisă de învingători. Așa că respectul față de ceea ce e cu adevărat sfânt în devenirea unei comunități e adeseori trecut la categoria: „și altele”. Dincolo de toate acestea, nu este totuși nimic mai neplăcut decât să sesizezi cu ochiul liber derizoriul. Cetăți vechi, încărcate de energiile unui neam care încă se mai caută pe sine, transformate în panouri publicitare, clădiri peste care au trecut sute de ani lipite de reclame luminoase, pentru stimularea instinctelor noastre de consum, străzi pietruite de mari domnitori, vegheate de felinarele unei lumi obsedate nu de conservarea a ceea ce e valoros, ci de vânzare și cumpărare.
Drobeta Turnu Severin e unul dintre acele locuri din România care ridică semne de întrebare asupra capacității noastre de a ne respecta trecutul și de a ne proteja în prezent valorile. De ce? Pentru că centrul istoric al orașului, de o frumusețe aparte, este ticsit de reclame, panouri publicitare și afișaje stradale luminoase. O combinație nefericită dintre ceea ce a fost acest loc în vremea lui de înflorire și ceea ce oferă prezentul sărac în oferte: îndemnuri de a cumpăra telefoane, de a face credite bancare sau de a achiziționa produse perisabile.
La trecutu-ți mare…
Drobeta Turnu Serverin este municipiul de reședință al județului Mehedinți. Localitatea s-a dezvoltat în apropierea castrului roman Drobeta, punct strategic important, pentru că vorbim despre o așezare urbană la răscrucea drumurilor pe uscat și apă ce duceau la nord și la sud de Dunăre. Castrul a fost distrus la barbari și reconstruit în timpul Antichității târzii.
În anul 1833, sub Alexandru Dimitrie Ghica, Turnu Severin a fost din nou întemeiat, planul așezării urbane fiind realizat de arhitectul Xavier Villacrosse, secondat de inginerul Otto von Moritz, iar în 1841, capitala județului s-a mutat de la Cerneți la Turnu Serverin. Mai târziu, în perioada interbelică, Turnu Severin ajunge printre primele optsprezece mari centre urbane ale țării, portul Severinului adăpostind sediile de curse regulate pe Dunăre între Regensburg și Galați ale Societății austriece de navigație, ale Societății e navigație iugoslavă și cehoslovacă, precum și ale Societății maghiare de navigație. La începutul anilor 1900, orașul devine o metropolă a culturii, biblioteca, teatrul, cinematograful, muzeul, ansamblul coral “Doina”, Societatea “Lumina”, Universitatea Liberă continuând să funcționeze și în timpul regimului comunist. În 1925, la Turnu Severin avea loc procesul lui Corneliu Zelea Codreanu pentru împușcarea Prefectului de Poliție din Iași și, după achitarea acestuia, tot la Turnu Severin este înființată secția locală a mișcării tineretului sionist. După 1989, orașul a început să cunoască declinul. Blocarea circuitului Dunării în timpul bombardamentului Coaliției NATO împotriva Iugoslaviei a provocat pierderi însemnate industriei portuare severinene. După o scurtă perioadă de stabilizare a economiei, criza mondială din 2008 a dus din nou la agravarea semnificativă a nivelului de trai din zonă.
Prezentul complex…
O plimbare prin Drobeta Turnu Severin te duce într-o stare apropiată depresiei. Clădiri vechi de sute de ani în paragină, construcții comuniste pe punctul de a cădea, istorie în ruine și multe reclame stradale. Într-un fel cu totul și cu totul dureros, orașul acesta pune în valoare struțo-cămila din încăpere. Și spune multe despre noi. Despre cât de puțin știm să protejăm ce ne aparține și despre cât de puțin ne interesează trecutul, despre care toate indiciile spun că a fost mai mare decât prezentul. În mod cert, în Cetatea Severinului de astăzi se întrezăresc urmele trecutului. Monumentele istorice se întâlnesc la tot pasul, chiar dacă multe dintre ele sunt acoperite de panouri publicitare, de reclame, de afișe despre ce se mai poate vinde sau cumpăra într-o țară din care n-a mai rămas decât istoria.
Căci după instituirea democrației, tot ce se construise a început să se degradeze. Și pe ruinele rămase n-a mai construit nimeni nimic. Acum, în Drobeta Turnu Severin, oamenii merg pe stradă triști și cu capetele plecate. Văd și ei monumentele istorice care fac reclamă firmelor de telefonie mobilă sau instituțiilor bancare, dar probabil că nici nu le mai pasă prea tare. Sunt prea săraci să se gândească la ce pierd prin trimiterea în derizoriu a trecutului istoric. Și atunci, realitatea se subscrie respectului pe care cu toții îl avem pentru trecutul mare de la care știm să ne revendicăm doar teoretic. Și, deși situația reclamelor așezate pe monumente istorice nu este nici pe departe rară la nivel național și nu este o particularitate a orașului Drobeta Turnu Severin, în fosta Cetate a Severinului, această trimitere în derizoriu a trecutului, prin afișarea de reclame pe monumente istorice și în lăsarea în paragină a numeroaselor construcții impunătoare ale orașului este de-a dreptul dureroasă. Căci acolo se vede cel mai clar declinul unei lumi care nu-și mai înțelege și, chiar mai trist decât atât, nu-și mai amintește de unde a plecat…
Comentarii recente