A lăsat România în urmă, dar nu a plecat niciodată cu adevărat din ea. Pictorița Gabriela Orza s-a născut la Aiud, a studiat arta la Cluj-Napoca, iar de mai bine de două decenii își trăiește viața în Statele Unite. Are peste 30 de ani de experiență în pictat și predarea artei, a realizat zeci de picturi murale, iar lucrările sale se află în colecții din mai multe țări. A venit în România după 14 ani și a vorbit despre profunzimea momentului și despre sentimentul greu de explicat al revederilor într-un interviu acordat publicației Liber în România. Am întâlnit-o la o galerie de artă din Cluj-Napoca, orașul în care s-a format ca artist, și am stat de vorbă despre România, America, dor, rădăcini și despre locul în care simte că îi este, de fapt, acasă.
Gabriela Orza s-a născut pe 21 iulie 1971, la Aiud, în județul Alba. A urmat Liceul de Arte Plastice „Romulus Ladea” din Cluj-Napoca, pe care l-a absolvit în 1990. A continuat apoi la Universitatea de Artă și Design „Ion Andreescu”, unde a absolvit în 1996, iar un an mai târziu și-a încheiat studiile de master.
Pictura a devenit, în timp, mai mult decât o profesie. A ajuns să fie felul în care Gabriela își păstrează legătura cu lumea, cu oamenii și cu propriile amintiri. În Statele Unite și-a construit o carieră de peste trei decenii în artă și educație. Predă pictură, realizează lucrări murale și pictează în ulei și acrilic. Lucrările sale pot fi găsite astăzi în colecții private din întreaga lume și altele disponibile spre vânzare.
Jurnalist: Întâi de toate, spuneți-ne câteva aspecte despre dumneavoastră pentru ca publicul să vă cunoască mai bine.
Gabriela Orza: Mă numesc Gabriela Orza, născuta in 1971, 21 iulie în Aiud, județul Alba. Am absolvit liceul de arte plastice „Romulus Ladea” în Cluj în 1990 după care am fost acceptata la Universitatea de Artă și Design Ioan Andreescu unde am absolvit în anul 1996 după care am fost admisă la master, pe care l-am terminat în 1997.
Jurnalist: Ați revenit în vizită în România după 14 ani. Ce ați simțit când ați ajuns din nou aici? Cum priviți astăzi țara, după mulți ani petrecuți în Statele Unite?
Gabriela Orza: Prima dată când am pus piciorul pe pământul românesc, după 14 ani, am simțit o conectare profundă cu pământul. O fericire și o liniște copleșitoare. Ca și cum aici aș fi regăsit ființa mea întreagă.
După un timp așa de îndelungat, totul pare în jur schimbat la prima vedere. Pot să găsesc în crâmpeie de amintiri case, străzi, sau instituții care îmi stârnesc amintiri profunde din studenție sau copilărie când sunt în locurile natale. Vizita mea este ca un vis real care părea imposibil de realizat pe care îl trăiesc ionic acum pentru cele zece zile pe care le voi petrece aici, în România, mai specific în locurile natale și în Cluj Napoca.
Jurnalist: Ați plecat în Statele Unite și v-ați construit acolo viața și parcursul artistic. Ce a schimbat America în dumneavoastră, ca om și ca artist?
Gabriela Orza: America m-a învățat să mă lupt și să nu renunț niciodată la visele mele. Am învățat că pot să trăiesc, să călătoresc și să visez liberă de prejudecăți și limitări de clasă socială, religie, rasă, politică sau cultură. Am înțeles ce înseamnă cu adevărat să fii liber să poți să visezi și să devii ceea ce ți-ai dorit și că nimic nu este imposibil dacă tu crezi cu adevărat.
Jurnalist: România mai este pentru dumneavoastră „acasă”? Sau acum aveți două locuri pe care le numiți astfel?
Gabriela Orza: România mai este „acasă”, pământul meu drag de care simt că sunt legată și care îmi dă o identitate și apartenență profundă. Care este rădăcina ființei mele și va fi inspirația și îmi va da profunzime și viață artei mele. America este “casa” pe care am construit-o, copiii, cariera și posibilitățile de carieră care nu au limită.
Jurnalist: Cum este pentru un artist român să își construiască un drum într-o piață atât de mare precum cea din SUA?
Gabriela Orza: Este copleșitor la început. Dezrădăcinarea, un nou început într-o lume total diferită de cea din România. Într-un mediu cultural mult mai complex și total străin de mine. Am început să îmi găsesc locul și să îmi păstrez identitatea și originea sufletului și culturii românești. Am început sa mă integrez și să reconstruiesc o noua versiune a mea ca artist, mult mai liberă, încrezătoare, luptătoare și, cum spun americanii: „a overcomer”.
Jurnalist: După peste 25 de ani de predat cursuri, ce le spuneți celor care vin la dumneavoastră să învețe să picteze? Ce încercați să le transmiteți dincolo de tehnică?
Gabriela Orza: După peste 25 de ani de experiență în pictură și în predarea artei și a picturii îi încurajez pe cei ce vin la cursurile mele să nu renunțe niciodată la visurile lor. Le spun că nu e niciodată prea târziu să îți împlinești visurile și că arta este un mijloc de relaxare și terapie și te ajută să te desprinzi de realitate, viață, stres de fiecare zi și să intri într-o altă lume a imaginației unde să uiți de toți și toate. Sau să îți exprimi sentimente, experiențe sau amintiri prin domeniul artei.
Jurnalist: Dacă ar fi să transformați acest trip în România într-un tablou, ce ați picta?
Gabriela Orza: Dacă ar fi să exprim ceea ce simt în această revenire este o scenariu de nuntă românească inspirată din folclorul și tradiția românească. Veselia oamenilor care stau la masă să sărbătorească un eveniment de profundă semnificație din viață. Căsătoria mea cu pământul natal este veșnică. Iubirea mea pentru oamenii și patria mea nu se va schimba niciodată.
Jurnalist: Vă gândiți la o revenire definitivă în România? De ce?
Gabriela Orza: Da, m-am gândit la o revenire definitivă în țară pentru că aici mă simt profund legată de pământul românesc, de limba natală și de cultura românească. Viața și cultura de aici sunt mult mai profunde pentru mine pentru că aici m-am născut și simt că aparțin aici și că nu mă mai simt străina și dezrădăcinată. Cu toate că acolo am copiii, casa și cariera și oportunitățile care mă împlinesc, propulsează și definesc în persoană și artist, mă simt ca între două lumi unde nu aparțin complet în niciuna din ele.
Comentarii recente