Unele cântece păstrează în ele iubiri pierdute, cuvinte spuse la mânie și rugăminți pe care inima nu a avut curajul să le rostească. Din această lume a sentimentelor care nu se sting s-a născut „Minte-mă…”, proiectul în care tenorul Octavian Ene, solista și vocal coach Georgiana Mototolea și MH Orchestra, fondată de Radu Petrovici, readuc în fața publicului farmecul muzicii interbelice. În spatele spectacolului se află și o poveste de familie, partituri păstrate de-a lungul generațiilor și o prietenie artistică formată pe scena teatrului.
Cântecele bunicului, o moștenire care a prins din nou glas
Pentru Octavian Ene, muzica interbelică reprezintă o legătură cu un trecut pe care nu l-a trăit, dar pe care îl simte aproape. Partiturile colecționate de bunicul său au devenit începutul unei povești pe care artistul o duce mai departe, acum, alături de Georgiana Mototolea și MH Orchestra.
„Minte-mă… marchează apogeul unei povești care s-a născut cu aproape un veac în urmă, pe când bunicul meu a colecționat partituri cu muzica epocii. Moștenirea de familie s-a transformat pentru mine într-o datorie sufletească. Nu este prima dată când aduc în fața oamenilor acest repertoriu plin de pasiune, însă acum ne propunem să dăm viață unei atmosfere complexe, intense. Întotdeauna gândul meu s-a întors la muzica aceasta care uneori mi se pare că mă bântuie ca un spectru al unor vremuri pe care nu le-am trăit, dar care sunt atât de vii în inima mea”, a spus Octavian Ene.
Tango-ul, valsul, romanța și foxtrotul alcătuiesc universul sonor al spectacolului. „Iubesc femeia”, „Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seara” și „Minte-mă” sunt câteva dintre cântecele care poartă cu ele amintirea unei epoci în care dragostea își găsea locul în melodii, în priviri și în cuvinte care uneori spuneau altceva decât simțea inima.
„Pleacă!”, când sufletul vrea să spună „Rămâi…”
În „Minte-mă…”, Octavian Ene și Georgiana Mototolea dau glas unei povești în care fiecare poate recunoaște o parte din propriile iubiri. Sunt acele momente în care mândria vorbește în locul inimii, în care despărțirea pare singura soluție, deși nimeni nu este pregătit să plece cu adevărat.
Georgiana Mototolea descrie spectacolul ca pe o poveste despre sentimentele care ne apropie, dar care ne pot face, uneori, să ne rănim tocmai oamenii cei mai dragi.
„Împreună spunem povestea tuturor celor care s-au iubit, se iubesc sau se vor iubi vreodată. Când iubim cu adevărat, tumultul sentimentelor ne determină uneori să aruncăm cuvinte care nu se află în concordanță cu ceea ce simțim cu adevărat. Minte-mă… ne amintește de toate clipele în care spunem că suntem bine, deși durerea ne arde pe interior și de fiecare seară în care am strigat Pleacă!, deși inima noastră șoptea un sfios Rămâi…”.
Nici finalul spectacolului nu trebuie să fie același pentru toată lumea. Pentru unii, cântecele pot aduce înapoi o iubire pe care au pierdut-o. Pentru alții, pot trezi tandrețea unei amintiri sau dorul după ceea ce nu s-a întâmplat niciodată.
„Nu aș vrea să sugerez publicului o anumită stare. Oamenii vor urmări o poveste care îi va influența în moduri foarte diferite. Probabil că unii vor pleca purtând lacrimi în ochi, în timp ce alții vor zâmbi cu tandrețe. Minte-mă… trezește foarte multe stări de o vastă diversitate. Fiecare spectator va fi transfigurat de acest spectacol prin prisma propriilor povești… unele cu final fericit, altele cu final dureros și probabil că și unele cu final incert”, spune Octavian Ene.
Georgiana Mototolea este de părere că tot ceea ce rămâne după ultima notă este dragostea, dincolo de timp și de generații.
„Mi-aș dori ca oamenii să înțeleagă că dincolo de muzică rămâne dragostea… dragostea curată pentru frumos și pentru poveștile a căror flacără nu se stinge niciodată. Asemenea muzicii, iubirea nu aparține unei epoci, ci este lăsământul ce-l purtăm peste generații”, a spus artista.
Pentru Radu Petrovici, fondatorul MH Orchestra, „Minte-mă…” înseamnă și întâlnirea dintre o poveste personală și dorința de a readuce orchestrele de salon în viața muzicală contemporană. Experiența sa într-o astfel de orchestră din Germania l-a apropiat de un mod de a face muzică în care instrumentiștii nu sunt doar acompaniamentul vocilor, ci parteneri într-un dialog viu.
„În Minte-mă… am văzut o întâlnire firească între povestea lui Octavian și o idee pe care o port de multă vreme: readucerea tradiției orchestrelor de salon în viața muzicală de astăzi. Au existat asemenea orchestre și în România interbelică. Repertoriul acesta face parte din cultura noastră și cred că merită să fie cântat și ascultat în continuare.
Am cântat într-o orchestră de salon în Germania și am cunoscut din interior plăcerea acestui fel de a face muzică. Mi-am dorit să construiesc prin MH Orchestra o asemenea relație apropiată cu publicul, cu libertatea de a trece de la operetă și vals la muzica de film sau la un cântec cunoscut.
Povestea partiturilor păstrate în familia lui Octavian m-a apropiat și mai mult de proiect. Există acolo o legătură personală care se simte. Îmi doresc ca orchestra să intre în dialog cu el și cu Georgiana, să poată urmări o schimbare de intenție, o pauză, un gest. Pentru mine, de aici începe spectacolul: din felul în care ne ascultăm unii pe ceilalți”, a afirmat Radu Petrovici.
Colaborarea dintre Radu Petrovici și Octavian Ene a început la Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”. Experiența repetițiilor și a spectacolelor a construit o încredere pe care cei doi o duc acum mai departe într-un proiect în care muzica și interpretarea teatrală se întâlnesc firesc.
„Întâlnirea noastră de la operetă a marcat începutul uneia dintre cele mai frumoase perioade din viața mea profesională. Nu cred în întâlniri întâmplătoare și se pare că și de această dată mi se confirmă credința. În ultima vreme îmi doream să creez un nou spectacol de muzică interbelică, un spectacol matur care să răscolească sufletele oamenilor, să le trezească cele mai puternice stări, însă trebuia să găsesc artiștii potriviți pentru a construi această nouă poveste. Atunci a început colaborarea noastră cu Radu și MH Orchestra. Când spui că ceva a rămas, înseamnă că altceva a luat sfârșit. În cazul nostru, colaborarea începută la operetă nu a ajuns la final, ci a căpătat o formă nouă, formă care suntem convinși că va fi îndrăgită de public”, povestește Octavian Ene.
Radu Petrovici punctează că încrederea este lucrul care a rămas din întâlnirea lor profesională și care face posibilă continuarea colaborării.
„Încrederea. La Operetă am avut ocazia să lucrăm împreună și să ne cunoaștem în munca de zi cu zi. În teatru vezi un artist și în repetiții, în felul în care caută un personaj sau trece printr-un moment dificil. Acolo se formează relațiile profesionale pe care te poți baza mai târziu.
Mă gândesc și la perioada Romeo și Julieta, care face parte din parcursul nostru comun. Mi-a plăcut la Octavian dorința de a construi un personaj, de a găsi un sens pentru ceea ce cântă. Într-un proiect ca Minte-mă…, lucrul acesta contează foarte mult.
Acum venim fiecare cu experiența noastră și cu bucuria de a face ceva împreună. Pentru mine, colaborarea aceasta este o continuare firească a unei relații artistice care are deja o bază. MH Orchestra ne oferă spațiul în care să o dezvoltăm”.
Un cântec vechi poate deveni povestea oricui
Poate că farmecul muzicii interbelice stă tocmai în felul în care reușește să vorbească despre sentimente pe care timpul nu le schimbă. Un vers auzit în copilărie, o melodie redescoperită după ani sau o poveste care seamănă cu propria viață pot face ca un cântec vechi să capete un sens nou.
Radu Petrovici își dorește ca publicul să plece de la „Minte-mă…” cu o curiozitate de a redescoperi aceste melodii și de a le asculta dincolo de amintirile pe care le poartă.
„Mi-ar plăcea ca oamenii să plece cu dorința de a mai asculta muzica aceasta. Poate cineva își amintește un cântec auzit acasă, iar altcineva îl descoperă pentru prima dată și se miră cât de aproape îi este.
Ca muzician, mă bucur când simt că publicul începe să asculte cu adevărat, dincolo de recunoașterea unei melodii. Atunci apar și surprizele: auzi altfel un vers pe care credeai că îl știi sau descoperi cât poate spune un instrument între două fraze cântate.
Dacă după spectacol cineva caută una dintre piese și o ascultă din nou, pentru mine înseamnă mult. Așa poate continua și tradiția aceasta: prin oameni care își doresc să o audă”, a spus artistul instrumentist.
„Minte-mă…” aduce împreună două voci, o orchestră și cântece care au traversat generații. Iar dincolo de tango, vals și romanță rămâne povestea pe care fiecare spectator o va duce cu sine: poate o iubire pierdută, poate o împăcare, poate un cuvânt pe care și-ar fi dorit să îl spună altfel.
Comentarii recente